Redirectionarea impozitului pe profit de catre companii – libertatea contribuabililor si sprijinirea sectorului neguvernamental

Sponsorizarea este forma prin care o persoana fizica sau juridical ofera o anumita suma de bani sau produse unei entitati nonprofit si care se bucura de deduceri fiscale.

In prezent, operatiunile de sponsorizare si mecenat sunt reglementate prin Legea privind sponsorizarea nr. 32/1994, cu modificarile si completarile ulterioare, iar tratamentul fiscal al acestora sub aspectul deductibilitatii si taxei pe valoarea adaugata, pentru operatiunile constand in acordarea de bunuri, executarea de lucrari sau prestari de servicii, este reglementat de Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Codul fiscal a introdus din 2004 o facilitate de impozitare, de care inca foarte putine societati comerciale fac uz, si anume redirectionarea a 20% din impozitul pe profit datorat statului catre un ONG.

Potrivit art.21, alin 4, pct. p) din Codul fiscal, contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente. Legislatia impune doua conditii in acest sens – suma nu poate depasi 0.3% din cifra de afaceri a firmei si trebuie sa se incadreze in limita de 20% din impozitul pe profit ce revine statului.

Codul fiscal reglementeaza, printre altele, situatia in care aceste sume nu sunt scazute din impozitul pe profit. In acest caz, sumele urmeaza a se reporta in urmatorii 7 ani consecutive. Recuperarea sumelor se efectueaza in ordinea inregistrarii acestora, in aceleasi conditii, la fiecare termen de plata a impozitului de profit.

Procedura de redirectionare a celor 20%

Procedura in sine este una extrem de facila, presupunand eforturi minime din partea societatii comerciale. Asftel, in urma alegerii unei organizatii sau cauze a carei sprijin se urmareste, se va intocmi un contract de sponsorizare. De mentionat este faptul ca societatea va trebui sa realizeze, la momentul redactarii contractului, o estimare a valorii cotei de 20%. Contractul astfel finalizat va fi apoi trimis ONG-ului in cauza, care il va semna si stampila, cu obligatia de a returna companiei exemplarul primit. Contractul astfel incheiat constituie dovada actului de mecenat, iar in baza acestuia se va realiza redirectionarea.

Operatiunile de sponsorizare prin acordarea de numerar sau virament bancar se vor reflecta in contabilitate. Acestea vor fi evidentiate separat. Din profitul calculat, se va stabili valoarea impzitului de 16%, din acest impozit se va scadea suma atribuita ONG-ului, eprezentand cota de 20%.

Legislatia in domeniu fiscal permite, astfel, contribuabilului sa intervina in gestionarea si directionarea sumelor ce sunt datorate in mod legal statului. Persoana juridica are dreptul de a alege destinatarul sumelor in cauza, iar aceasta implicare de ordin subiectiv faciliteaza dezvoltarea unor parteeriate intre sectorul neguvernamental si cel privat.

Pana in prezent s-a pus accentul pe implicarea persoanelor fizice, prin alocarea de catre acestea a celor 20% din impozitul pe venit. Lipsa cunoasterii reglementarilor in domeniul fiscal si a promovarii facilitatii de 20% a facut ca acest mechanism sa devina obscure, fiind rareori folosit de catre societati.             Acest instrument ar putea inlesni finantarea sectorului non-guvernamental, dezvoltarea de proiecte si parteneriate.